„Să trăiești fără să-ți fie frică constant… ar trebui să fie un drept elementar al fiecărui om.”
Asta era realitatea cu care se confrunta familia Petrosyan în timp ce încerca să își găsească un nou loc pe care să-l numească acasă, un loc în care să nu mai fie nevoie să se teamă, unde să-și crească fetele în siguranță și unde să fie primiți de ceilalți, în loc să fie doar îngăduiți.
Dar să o luăm de la început…
Atunci când Uniunea Sovietică s-a destrămat, la începutul anilor 90, o serie de conflicte au izbucnit în diferite zone ale fostului bloc sovietic. Astfel, armenii care trăiau în Azerbaidjan s-au trezit în situația de a fi ținta discriminărilor și violenței, ceea ce a dus la exodul masiv al populației armene din acele regiuni.
În aceeași situație s-a trezit și familia Petrosyan: discursuri pline de ură întâlneau la tot pasul, fata cea mică a fost exclusă de la școală iar când au asistat neputincioși la execuția unor conaționali de-ai lor au împachetat doar câteva lucruri necesare și au plecat, temându-se pentru viața lor. În călătoria lor spre un loc mai bun, au ajuns în Volgograd, Rusia, unde s-au confruntat cu frig, foame, discriminare și aceeași frică de a-și trăi viața, chiar și atunci când încercau să-și țină capul plecat.
În aceste circumstanțe grele, viața le-a scos în cale o comunitate religioasă care a început să le redea treptat încrederea că oamenii pot fi sinceri și buni, fără să aibă interese ascunse.
Ivan Petrosyan: „- Domnule Dwayne, nu trebuie să faci asta.”
Dwayne (venit din America): „- Bine.”
Ivan: „- Nu te înțeleg. Pe niciunul dintre voi, de fapt. Ai putea fi acasă sau undeva confortabil, dar voi toți ați ales să veniți aici, la Volgograd, să-i serviți pe niște străini în mijlocul nimănui.”
Dwayne: „- Da, presupun că am fi putut. (...) De fiecare dată când mă întorc aici, durerea din inima mea se mai domolește puțin câte puțin. Nu știu dacă va dispărea vreodată, dar aici trebuie să fiu acum.”
Va reuși familia Petrosyan să-și construiască un viitor în care frica să nu mai fie o prezență constantă? Aflați în filmul Between Borders, proiectat la cea de-a treia ediție a Festivalului Internațional de Film Quo Vadis. În acest an, tema festivalului nostru este Aproapele meu, iar această producție se pliază perfect pe tema aleasă, deoarece ne arată cum, chiar prin gesturi mici, putem oferi speranță și schimba vieți.
Filmul redă povestea reală a acestei familii iar actrița care o interpretează pe Violetta Petrosyan este Elizabeth Tabish, pe care probabil o știți din rolul Mariei Magdalena din serialul The Chosen (recomandat de noi aici).
Te așteptăm la festival!
