Cineva va omorî pe altcineva. Ce bine dacă ar fi doar un film. Cedăm.... sau căutăm un alt sfârșit fericit?
Există o armă capabilă să oprească orice conflict. Deja a fost folosită în Franța, Spania, Irlanda, Mexic, Columbia, Ruanda... și funcționează, mereu.
Dar trebuie să fii foarte curajos ca să o folosești. Grecii o numesc “hyper-dar”: CEL MAI MARE DAR.
Un regizor de film se confruntă cu o dilemă creativă: toate finalurile poveștilor sale sunt previzibile — personajele se răzbună, iar conflictul se încheie cu violență. Hotărât să găsească un alt fel de final, el pornește într-o călătorie în jurul lumii pentru a descoperi povești reale despre iertare, în cele mai neașteptate contexte: între criminali și victime, între membri ai familiilor distruse de ură, între foști dușmani din conflicte armate.
De-a lungul filmului, Juan Manuel Cotelo adună mărturii emoționante din țări precum Spania, Franța, Columbia, Rwanda și Irlanda de Nord, în care iertarea nu este doar posibilă, ci profund eliberatoare și transformatoare. Filmul transmite mesajul că iertarea este nu doar un act de curaj, ci și cheia păcii interioare și a reconcilierii între oameni.
Iertarea este cel mai mare dar pe care îl putem face altora – și nouă înșine. Nu este un semn de slăbiciune, ci o forță care poate rupe lanțurile urii și răzbunării.
