Filmul românesc la Quo Vadis

La Festivalul Internațional de Film Quo Vadis nu se vizionează doar filme, ci se discută idei, tendințe, interpretări. La cea de-a doua ediție a Festivalului, unul dintre participanți a afirmat că nu îi plac filmele românești, i se par plictisitoare, jocul actoricesc nu convinge și nu se regăsește deloc în poveste deși atât decorul, cât și limbajul sunt familiare publicului. Cu toate acestea, aceeași persoană a declarat că este dispusă să acorde o șansă filmului Scara, în regia lui Vlad Păunescu, care urma să fie difuzat.

Intrăm cu toții în sală, ne ocupăm locurile și ne pregătim de vizionare încercând să privim filmul cu mintea deschisă și fără să facem proiecții asupra lui așa cum s-a întâmplat la început..

Ușor, ușor ne lăsăm purtați de film, actorul principal parcă nu interpretează un rol, ci este chiar personajul, iar restul distribuiției vine să completeze perfect acest tablou. Pe parcursul filmului, câteva scene recreează universul romanului Frații Karamazov iar Andrei (personajul central al filmului) îl interpretează atât pe Alioșa, cât și pe Diavol aratându-ne că în noi nu e doar lumină sau doar întuneric. În plus, retrăim momente esențiale ale istoriei recente: anii de dinainte de 1989, revoluția și episoadele violente ale mineriadei. Toate prin ochii unor oameni simpli ale căror replici surprind perfect realități care pentru cei ce cunosc, fie și superficial, istoria perioadei, au un sens aparte. Și totul este dublat de un decor foarte bine pus la punct, un exemplu fiind Biserica Sfânta Vineri, care apare tăcută, atunci când Andrei stă la masă și care apoi va fi demolată din ordinul lui Nicolae Ceușescu, un detaliu cu puternică valoare simbolică pentru epocă.

Povestea lui Andrei este inspirată din povestea actorului Dragoș Pâslaru, care acum starețul Mănăstirii Sf. Mc. Filimon din Vâlcea, fapt ce conferă filmului o dimensiune aparte. Pelicula se termină, trece și genericul cu distribuția și echipa de producție însă apoi se întâmplă ceva cu totul ieșit din comun. Nimeni nu se mișcă, cu toții respirăm în același ritm și cu toții suntem străpunși de aceeași emoție iar când într-un final se aprind luminile, fiecare încearcă să-și șteargă discret lacrimile de la colțul ochilor.

Cu nimic nu a fost acest film plictisitor așa cum unii se așteptau să fie un film românesc. A reușit să ia o parte a istoriei noastre și să o aducă publicului încât să simțim că am fost și noi prezenți acolo, pas cu pas.

Acest tip de filme vei vedea dacă vei veni și tu la cea de-a treia ediția a Festivalului de Film Quo Vadis, care se va desfășura între 10-14 noiembrie 2026 la Iași.

Pregătim o selecție de filme străine, filme românești, documentare, expoziții și conferințe. Toate gândite special ca să ne provoace, să ieșim din zona noastră de confort și, în același timp, pentru a ne bucura de experiența comună a filmului. Te așteptăm și pe tine!