Născut fără picioare, Melis trăiește cu fiul său mic într-un mic sat rural. În apropierea satului se află un poligon de testare a armelor, dar Melis și ceilalți săteni duc o viață liniștită. Zhalgas și prietenii săi așteaptă cu nerăbdare zilele în care se testează armele de la sit, deoarece școala se închide în acele zile. Cu o voință puternică de a trăi, Melis se concentrează din toată inima pe creșterea fiului său. La un moment dat, se dovedește ca mutilarea fizică a lui Melis este cauzată de experimentele nucleare ascunse sub scenariul testărilor de armament. Această dezvăluire provoacă un scandal în sat. Prin prisma vieții de zi cu zi din micul sat rural, Kenzhebek Shaikakov surprinde istoria tragică a Kazahstanului.
Referințe critice
La Festivalul de film de la Bishkek, premiul pentru scenariu i-a revenit dramei ”Țipătul” (Scream/Aikai) din Kazahstan (2023), regizate de Kenjebek Șaikakov, despre locuitorii unui sat din preajma poligonului nuclear Semipalatinsk din nord-estul Kazahstanului, victime ale exploziilor efectuate de sovietici. Protagonistul este un bărbat văduv, născut fără ambele picioare în urma radiațiilor, care își crește unicul fiu și trăiește din zugrăvirea de lozinci propagandiste pentru primărie. Puștiul își împarte timpul între îngrijirea tatălui, gospodărie, școală și joacă, încercînd împreună cu prietenii să pețească o soție potrivită pentru tatăl său, ca să-i asigure fericirea (aceeași temă recurentă islamică!). Între timp, sătenii mor pe rînd, răpuși de efectele radiațiilor. Anxietatea plutește în aer, asemeni ”Strigătului” lui Munch (la care face referire un afiș răzleț), transformînd tragi-comicul frescei sociale rurale în parabolă socio-politică. Filmul a fost prezentat la Busan în 2023 și a cucerit patru premii la Festivalul Internațional al Cinematografiilor Asiatice de la Vesoul (Franța, 2024).
(Elena Dulgheru)
