I - Medalion Asia Centrală
Filme central-asiatice recente, de mare succes internațional
Asia Centrală este un spațiu etnic și cultural care poate oferi o oază de prospețime spirituală în fața presiunii globalizării. Un spațiu în aparență conservator, dar viu și deschis, care privește astăzi cu speranță spre viitor. Vechile popoare care o compun, de factură preponderent nomadă, sunt mai puțin dependente de materialism, tehnologie și structurile administrative, dar mai centrate pe valorile esențiale: familia, sentimentul apartenenței la comunitate, o ospitalitate unică, o relație simbiotică cu natura, o relație intuitivă și vie cu Dumnezeu. Toate acestea, transpuse cu sinceritate și măiestrie în cinema, creează universuri filmice calde, umane și de o sensibilitate plină de firesc, pe care mare parte din civilizația occidentală și progresistă a pierdut-o.
Am selectat o serie de pelicule de răsunet internațional, în care toate aceste valori vibrează în toată plenitudinea lor. Ele ne pot da lecții - nouă, creștinilor acestui veac obosit - despre marile virtuți creștine, ca smerenia, jertfelnicia, dragostea de semeni, pe care noi ar fi trebuit să le predicăm lumii prin exemplul personal, dar pe care le-am risipit.
Drumul către Rai (The Road to Eden/Akyrky Koch)
Regia și scenariul: Dastan Japar Uulu și Bakît Mukul.
Imaginea: Dastan Japar Uulu
Muzica: Balasagyn Musayev
În rolurile principale: Marat Alîșpaev (alias Kubat Aliev), Bakît Mukul, Șairgul Kasîmalieva
Producători: National Film-Studio Kyrgyzfilm „Tolomush Okeyev” și „Aytysh-film” Studio.
Kîrgîzstan, 2021. Dramă psihologică.
Sinopsis: Povestea tragică a unui bătrân scriitor cu faimă națională, văduv, care asistă neputincios la indiferența celor din jur față de valorile în care a crescut. Aflând de boala incurabilă a unui prieten și ucenic mai tânăr, tot scriitor, își vinde unicul apartament pentru tratamentul acestuia. Prietenul moare, iar protagonistul ajunge la un cămin de bătrâni. Mulți, printre care și propriul său frate, nu-i înțeleg sacrificiul. Actorul principal Marat Alâșpaev, un veteran al scenei kîrgîze, compune un rol de rezonanță shakespeariană. Filmul exaltă valorile omului tradițional, bazate pe demnitate, cultul prieteniei jertfelnice, respectul față de bătrâni, precum și relația de tip sacru (sacrificial) maestru-discipol, relație fără de care edificiul unei culturi naționale își pierde coloana vertebrală. Regia și jocul impresionant actorilor pun în lumină foarte clar această idee.
Filmul a avut premiera internațională la Tallin în 2020 și a primit până acum douăzeci de distincții și nominalizări, printre care și Marele premiu „Barsul de aur” pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional de Film de la Bishkek, 2023.
Darul lui Dumnezeu (God’s Gift/Tenirberdi)
Regia: Asel Juraeva. Scenariul: Temir Birnazarov și Asel Juraeva.
Imaginea: Karaș Janîșov
Muzica: Cingiz Juraev
Producători: Emir Sarpașev și Mukhabat Ahmetova
În rolurile principale: Toktosun Arzîgulov și Gulaium Kanimetova
Studioul producător: Fund of Art Females of Asia
Kîrgîzstan, 2023. Dramedie, film de familie.
Sinopsis: Doi bătrâni de la țară, fără copii, găsesc în fața căsuței lor un prunc abandonat, pe care îl adăpostesc temporar, anunțând primăria, pentru a face demersurile găsirii părinților ori a sesiza organele de protecția copilului. În timp ce îl îngrijește pe prunc, cuplul întinerește văzând cu ochii. Dar auzind zvonuri despre traficul de organe căruia îi cad uneori pradă copii de la orfelinate, bătrânii refuză să mai cedeze pruncul autorităților, pretinzând că este copilul lor natural. Minciuna naivă naște o serie de situații comice, care ascund în spate o umanitate profundă și o capacitate nativă de sacrificiu pentru copilul abandonat, primit ca un dar de la Dumnezeu. Melodrama cu accente sentimentale și duioase este o puternică pledoarie pentru familie, pentru solidaritatea micii comunități tradiționale și este prototipul filmului pro-viață, reușind a fi un film motivațional, fără nici o stridență sau notă falsă.
Filmul a participat la mai multe festivaluri din Asia, precum 22nd Dhaka Film Festival, Bangladesh, 2024.
Rapsodul (Narrator/Sagynbai Manaschi)
Regia, scenariul și muzica: Ernest Abdîjaparov.
Imaginea: Sanjar Abdîjaparov
Producători: Ernest Abdîjaparov, Ainagul Tokabaeva.
Decorurile: Tolgobek Kojciumarov.
Distribuția: Askat Sulaimanov, Omurbek Izrailov, Tajlaykan Azabova.
Studioul producător: National Film-Studio Kyrgyzfilm „Tolomush Okeyev” și SEA Studio.
Durata: 88 min.
Kîrgîzstan, 2022. Dramă istorică, film biografic.
Sinopsis: Cronica culegerii eposului național kîrgîz „Manas” (considerat cel mai lung din lume) de către un tânăr folclorist și jurnalist local, la începutul secolului XX, din inițiativa puterii sovietice, care era în curs de anexare a teritoriilor kîrgîze. Descins la o stână în familia unui rapsod bătrân, folcloristul transpune pe hârtie timp de patru ani abia prima parte din monumentala trilogie eroică. În acest răstimp conducerea bolșevică uită de sarcina încredințată, refuzând jurnalistului și menestrelului onorariul promis. Sfârșit de recitativele epuizante și fără să înțeleagă noul context politic, bătrânul rapsod moare la stâna sa. Relația complicată dintre localnici și bolșevici, dintre încremenirea în mit a civilizației pastorale și progresismul duplicitar bolșevic, este descrisă în nuanțe de observație atentă a realității istorice, umane, psihologice, etnografice.
Drama istorică analizează subtil tema libertății și a demnității umane manifestate în lupta pentru prezervarea identității naționale prin cultură.
Filmul a fost premiat la Festivalul de film musulman de la Kazan (Rusia) în 2022 „pentru dialogul intercultural în lumea islamică” și la Festivalul Internațional de Film de la Bishkek (2023).
Țipătul (Scream/Aikai), Kazakhstan (2023)
Regia: Kenjebek Șaikakov.
În rolul principal: Orînbek Șaimaganbetov.
Dramă socială de epocă, parabolă istorică.
Sinopsis: Dramă istorică și politică. Acțiunea se petrece spre sfârșitul perioadei sovietice într-un sătuc din preajma poligonului nuclear Semipalatinsk din nord-estul R.S.S. Kazahe, ai cărui locuitori sunt afectați de testele nucleare. Protagonistul este un bărbat văduv, născut fără picioare, care își crește unicul fiu și trăiește din zugrăvirea de lozinci propagandiste. Puștiul își împarte timpul între îngrijirea tatălui, gospodărie, școală și joacă, încercând împreună cu prietenii să pețească o soție potrivită pentru tatăl său. Sătenii mor pe rând, răpuși de efectele radiațiilor. Anxietatea plutește în aer, asemeni „Strigătului” lui Munch (la care face referire un afiș), transformând tragi-comicul frescei sociale rurale în parabolă socio-politică.
Fără a fi clamată ostentativ și revanșard, tema libertății este centrală în film. Ea răzbate din demnitatea cu care oamenii simpli își asumă suferința, continuând să iubească și să poarte grijă unii de alții, prezervându-și umanitatea într-o atmosferă politică tot mai asfixiantă.
Filmul a fost prezentat la festivalurile internaționale de la Busan (2023), Taipei (2024) și a cucerit patru premii la Festivalul Internațional al Cinematografiilor Asiatice de la Vesoul (Franța, 2024) și Premiul pentru scenariu la Festivalul Internațional de la Bishkek (2023) și tocmai a participat la Festivalul de Film Asiatic de la Barcelona (24 octombrie- 3 noiembrie 2024).
Kenjebek Șaikakov a debutat în 2014 cu pelicula „Kurko”, care a avut un succes festivalier răsunător (în Asia Centrală, Rusia, Australia). „Țipătul” este cel de-al doilea lung-metraj al său.
II. Dublu centenar Tenghiz Abuladze (1924-1994) și Sergei Paradjanov (1924-1990)
Doi monștri sacri ai cinematografului creștin caucazian și universal, nume de referință atât pentru filmul antitotalitar, dar și pentru cel de artă, sunt georgianul Tengiz Abuladze și armeanul Sergey Parajanov. Ambilor pe comemorăm în 2024 o sută de ani de la naștere. Ambii au fost înnoitori de referință ai limbajului cinematografic, integrînd cele mai expresive achiziții ale artelor vizuale și ale filmului de artă în codurile mărturisirii creștine. Ambii au lărgit în mod exponențial capacitatea artei a șaptea de a glăsui necuvintele dumnezeiești pe pămînt.
În cazul lui Parajanov putem vorbi de un postmodernism creștin avant la lettre. Capacitatea sa de a șarja și satiriza politicul și tarele mic-burgheze folosind motivele expresive ale artei bizantine, artei populare și basmului, care opun teluricului setea cea mai curată de ideal și transfigurare creștină prin jertfă, sînt unice în cinematografia universală. Curajul său de a sfida canoanele politice și ideologice, dar și artistice ale epocii sale l-a costat ani grei de închisoare.
Modernismul mărturisitor al lui Abuladze din trilogia sa antitotalitară, pe care o vom prezenta, și mai ales din filmul „Căința”, dovedește o forță copleșitoare de responsabilizare socială și existențială prin artă. Demascarea mistificărilor și abuzurilor, duse la absurd, ale regimului stalinist din „Căința” depășește limitele oricărei convenții istorice și geopolitice, înscriind filmul în categoria extrem de rară a marilor parabolele antitotalitare, capabile să deschidă noi orizonturi de conștiință.
III - Filme creștine recente de mare succes internațional
Dintr-un festival de film creștin nu puteau lipsi cele mai importante realizări artistice, succese internaționale și chiar hit-uri de public ale filmului creștin. Ele se nasc în sânul comunităților de creștini practicanți. Din motive mai curând ideologice și pecuniare, astfel de filme nu sunt multe, dar când apar, răsunetul lor debordează limitele confesionale, cucerind categorii dintre cele mai diverse de spectatori. Așa că din festivalul nostru nu puteau lipsi filmele de reconstituire istorică a unor file de pateric clasic sau contemporan, unele dintre ele, deja cunoscute cinefililor creștini și remarcate în circuitul festivalier, dar prezentate pentru prima oară pe marele ecran în România, filme care instituie un nou gen, cel al hagiografiei cinematografice. Menționăm:
O cruce în pustiu. Sfânta Cuvioasă Parascheva, al tânărului regizor sârb Hadži-Aleksandar Đurović, Serbia (2022), care urmărește încercările duhovnicești suferite de iubita sfântă ocrotitoare a Moldovei și a României, în călătoria ei prin deșertul iordanian spre Constantinopol; regizorul Hadži-Aleksandar Đurović, prezent în festival, ne va oferi spre vizionare și alte filme de înaltă ținută artistică și creștină semnate de el: „După cântatul cocoșului” și documentarul „Doar iubirea ne poate salva”.
Viața Cuviosului Iosif Isihastul, în regia lui Alexandros Foteinos și Yiannis Traganidas, produs de Mănăstirea Vatoped (Grecia, 2020), avându-l în rolul titular pe îndrăgitul actor convertit la ortodoxie Jonathan Jackson, binecunoscut în România.
Un om al lui Dumnezeu. Sfântul Nectarie din Eghina, (Grecia, 2021), o reconstituire istorică de mare succes, semnată de actrița și regizoarea sârbă stabilită în America Yelena Popovic, de asemeni binecunoscută și îndrăgită de România, filmul avându-l în distribuție pe cunoscutul actor american Mickey Rourke;
Și nu în ultimul rând, documentarul de mare succes Alaska sfântă (S.U.A., 2021), în regia lui Simon Scionka, un documentarist creștin american remarcat pe plan festivalier, preocupat de problematicile diverse ale creștinismului în lumea contemporană. Filmul, premiat la festivalul Byzanfest în 2023 (Melbourne) este o istorie emoționantă a încreștinării Alaskăi de către primii misionari. Filmul subliniază importanța împlinirii omului prin credință, prin asumarea sacrificiului pentru aproapele, accentuând puterea de profundă transformare socială exercitată de creștinism.
IV - Tinere speranțe ale cinematografului creștin
Nu putea lipsi din festivalul nostru o secțiune dedicată personalităților în afirmare, care s-au definit în zona meditației pe teme creștine. Din cadrul acesteia menționăm:
- Thrillerul de mediu metraj Slujba, care investighează relațiile dintre puterea politică și biserică în spațiul iugoslav, are regia semnată de actorul și dramaturgul sârb Andrej Šepetkovski, unul din interpreții filmului „O cruce în pustiu”. Este autorul și scenaristul serialului „Walking with a Lion”, produs de Telekom (premiul „Antena de Aur” pentru cel mai bun creator la festivalul FEDIS din 2023) și scenaristul filmului „The World is beautiful” (Premiul publicului, Festivalul de scenarii de film 2022, Vrnjacka Banja).
- Drama Calea lui Lazăr, o confruntare cu birocrația instituțională de pe o insulă din Mediterana, ca pretext pentru o explorare a vieții spirituale a protagonistului, Lazăr Ostojic. Lansarea filmului a fost în Serbia, la 18 septembrie 2024. Este cel mai recent film al tânărului regizor Ivan Jović, cunoscut și pentru filmele „The Healing (Vindecarea)ˮ și „Zavestanje (Conștientizarea)ˮ.
- de asemenea, Scurt-metrajul 500 (2018), în regia tânărului regizor român Bogdan Albu, o poveste cu morală creștină, film cu un bogat periplu festivalier.
O secțiune importantă, care evidențiază contribuția românească în sfera filmului creștin, este:
V – Clasici și talente emergente ale filmului creștin românesc
Acest clasic în viață al filmului românesc, unul dintre extrem de puținii regizori români care nu au făcut compromisuri de conștiință în perioada totalitară și care nu s-au dezis de idealurile profesate în cinema pe vremea „lui Ceaușescu”. Maestru al filmului istoric și biografic, Nicolae Mărgineanu și-a dat măsura deplină a talentului său încă înainte de 1989, dar în domeniul filmului de mărturisire creștină nu a putut cunoaște marele succes, evident, decât după Revoluția din decembrie. Filmul Binecuvîntată fii, închisoare! a marcat deschiderea plenară a regizorului spre tema închisorilor comuniste și a supraviețuirii prin credință în condiții totalitare. Filmul a cunoscut un succes imens de public, de lungă durată, inaugurând un ciclu de pelicule istorice și creștine de excelentă calitate artistică pe tema relației dintre puterea politică și Biserică, din care vom avea bucuria să vedem Cardinalul, Fals tratat de mântuire a sufletului și Poarta Albă; ciclul este completat cu Undeva, în Est, o dramă istorică despre lupta pentru libertate în perioada dictaturii proletcultiste în România.
Medalion Cristina Chirvasie - o tânără speranță a documentarului de autor
În cadrul aceleiași secțiuni o avem invitată pe tânăra regizoare, scenaristă și producătoare de film documentar Cristina Chirvasie, o speranță a documentarului creștin românesc. Cristina Chirvasie este o regizoare independentă de film documentar, autoare a unui proiect inedit, „Revoluția modelelor”, sub auspiciile căruia realizează o serie de filme documentare-eseu, bazate pe interviuri cu personalități marcante ale societății românești de azi (ca pictorița Silvia Radu, teologul Costion Nicolescu, regizorul Nicolae Mărgineanu, scriitorul Mircea Stanciu, traducătoarea și editoarea Micaela Ghițescu, etnologul acad. Sabina Ispas, teologul Dumitru Horia Ionescu, arhit. Augustin Ioan, iconograful Raluca Prelipceanu, pictorul Dorel Zaica, sociologul acad. Ilie Bădescu, medicul Galina Răduleanu etc.) a căror viață și activitate este legată de ortodoxia românească.
Cristina Chirvasie ne oferă un medalion din creația sa, centrat pe tema libertății și a credinței, ca factori definitorii de renaștere a României.
VI - Medalion Doxologia și Trinitas TV
Tot în cadrul secțiunii dedicate României trebuie să menționăm participarea principalelor trusturi de presă ortodoxă, Trinitas TV (Ierusalim, Sfântul Nicolae. Chipul blândeții, Martirul Unirii. Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, Români în gulagul sovietic și Doxologia (Un Sfânt al cuvintelor. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei), cu o selecție a celor mai bune documentare ale acestora, pe teme de istorie a Bisericii Ortodoxe Române.
Autor: Elena Dulgheru
